Învață să privești lumea prin ochii inimii, nu ai minții
- Dacă ai deseori impresia că alergi după o țintă invizibilă
- Dacă anotimpurile trec fără să știi când
- Dacă simți că trăiești doar în concediu și de Crăciun
- Dacă simți că nu mai contezi în viața ta
- Și crezi că îți trebuie CURAJ ca să fii liber în ziua de azi
Tabăra asta e pentru tine!
Nu știu cum vezi tu viața, dar uite o secvență din viața mea:
Mă sui în metrou.
Toată lumea este cu fața în jos.
Nu văd fețele oamenilor nici dacă aș vrea.
Fiecare e preocupat de altceva.
Ecranul telefonului pare mai important decât privirea mea curioasă și scrutătoare.
Văd un bebeluș de 10-11 luni, grăsuț și pufos. Stă bine în căruciorul lui.
În fața sa, în locul în care odinioară mamele atârnau jucării zornăitoare, este acum un telefon. Stă bine sprijinit ca să nu cadă cumva.
Copilul privește hipnotizat la succesiunea de imagini, în timp ce mama lui privește la rândul ei în telefonul ei.
Nu există nicio conexiune între mamă și copilul ei. Sunt total decuplați.
Ambii trăiesc acum într-o lume imaginară.
Într-o iluzie.
Dacă nu ești atent, din iluzia asta nu te trezești niciodată.
Iluzia te cheamă, te îndeamnă să privești, să cumperi, să trăiești…oriunde, câtă vreme e în afara ta.
Despre tine și ce-și dorește sufletul tău… nimic.
Nimeni nu te mai întreabă și nici tu nu te mai întrebi de multă vreme ce vrea sufletul tău. Parcă ai amorțit pe dinăuntru în timp ce corpul tău aleargă de colo colo animat de același cuvânt: ”Trebuie!”
Dar cum ar fi să-l uiți pe ”Trebuie!”?
Cum ar fi să înveți să asculți ce vrea sufletul tău și mai mult decât atât, să ai curajul a ți-l urma?
Fii unic, fii tu însuți, urmează-ți visele și bucură-te în același timp, pentru că viața nu este făcută ca să fie un chin, ci o sărbătoare.